Ştiri
 
Pastorală la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos - 2013
2013-05-04 10:18:34

 
Pastorală la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos
Anul mântuirii 2013

VLASIE, din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop şi Mitropolit al BISERICII ORTODOXE DE STIL VECHI DIN ROMÂNIA

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi tuturor iubitorilor de Hristos creştini,
HRISTOS A ÎNVIAT!

    Toată lucrarea Domnului Hristos în lume, culminând cu Crucea şi cu Învierea, a fost pentru oameni. Crucea a însemnat golirea (sau deşertarea), spălarea de tot răul păcatului, după cum se citeşte în Evanghelie: „Sângele lui Hristos ne curăţeşte pe noi de tot păcatul” (I Ioan 1,7). Învierea înseamnă în schimb umplerea de toată bogăţia Darului lui Dumnezeu, care zice iarăşi: „Suitu-s-a în înălţime şi a dat daruri oamenilor”.
    Iubiţi  credincioşi, cu adevărat sublimă este această noapte şi ziua ce urmează. Lumina şi mila lui Dumnezeu se revarsă asupra lumii, aşteptând ca şi lumea să-I răspundă tot cu lumină şi iubire şi aşa să-şi răspundă oamenii între ei. Paştele este marea noastră sărbătoare, este o sărbătoare mai presus de orice sărbătoare, este praznic mai presus de orice praznic, este Învierea Domnului nostru Iisus Hristos.
    În toate slujbele frumoase care se cântă în această perioadă, predomină două cuvinte importante, care se rostesc mai des decat altele: lumina şi viaţa. Sunt cele două simboluri ale învierii Domnului şi sunt cu adevărat ceea ce ne bucură şi ne umple sufletele. Sunt nedespărţite una de alta, se condiţionează reciproc dar nu se confundă oriunde apar, atât în cuprinsul lumii fizice cât mai ales în cadrul vieţii duhovniceşti. Cuvântul, despre care se spune în Evanghelia Liturghiei din noaptea de Paşti că era la început, avea viaţa întru sine iar la porunca Sa în cea dintâi zi a creaţiei, s-a făcut lumina. Sub puterea luminii , în continuarea zilelor Facerii, pamântul şi marea s-au umplut de plante si vieţuitoare. Lumina şi viaţa, sunt semnele nedespărţite ca două raze surori ale oricărei faceri şi Învieri. În ele străluceşte omul, când s-a smuls din întunericul şi din umbra morţii sufleteşti: în ele se îmbracă omenirea, când a ajuns să alunge negurile neştiinţei şi să înlăture nedreptăţile: cu ele se încununează creştinii, când şi-au găsit rostul lor în lume, ascultând şi împlinind poruncile lui Dumenzeu. Când aceasta va fi realizarea generală a creştinului, va fi valabilă şi pentru el întrebarea îngerului din dimeneaţa Învierii:” Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi”.
    Sărbătoarea Învierii este şi o sărbatoare a bucuriei, dar nu a bucuriilor artificiale pe care ni le făurim noi înşine.  Adevărata bucurie este de  a-L simţi şi urma pe Acela care ne-a creat pe noi. Pentru cunoaşterea mai adâncă a acestei  Sărbători este suficient doar să subliniem însemnătatea salutului Hristos a Înviat şi a răspunsului tot atât de profund Adevărat a Înviat. Iisus Hristos este  Adevărul, Întelepciunea  şi Iubirea absolută. Spunând Hristos a Înviat, mărturisim că acestea toate au înviat, au triumfat  şi primind de la celălalt confirmarea Adevărat a Înviat. Deci noi, când mărturisim şi confirmăm acest adevăr, mărturisim credinţa noastră că totuşi până la urmă nu vor triumfa întunericul, minciuna,  deşertăciunea, ura şi haosul care domnesc astăzi în lume, ci vor  birui odată cu Hristos cel înviat, adevărul, înţelepciunea, dreptatea şi iubirea, în şi prin Hristos.
    Cuvintele cu care începe Evanghelia Sfintelor  Paşti, sunt cele mai cuprinzatoare şi tainice expresii, prin care Sf. Ev. Ioan caută  să ne lămurească despre Taina întrupării şi a Învierii  Mântuitorului. Trebuie să ştim că atunci când spunem Cuvântul, acesta nu poate fi decât rostirea înţelepciunii unei singure Minţi, Mintea  cea supremă care este însuşi Dumnezeu. După această Minte este creată mintea noastră, care este chip al acestei Minţi. De aceea  numai în măsura în care noi ne unim  mintea  cu Mintea supremă, ne putem numi fii ai lui Dumnezeu şi ştim să trăim şi ştim pentru ce trăim, ştim să descifrăm toate fenomenele vieţii , hrănindu-ne din Înţelepciunea lui Dumnezeu. Dacă  răscolim istoria gândirii umane, vedem că şi oamenii din vechime, până la venirea lui Iisus Hristos, credeau într-o formă sau alta în viaţa de apoi. Prin poporul lui Israel însă, pe langă credinţa în nemurirea sufletului şi trecerea lui într-o locuinţă a morţilor, apare şi credinţa,  primită prin revelaţie directă, că v-a veni un Răscumpărător, că şi trupurile vor învia (Ezechil 37,5-10) şi sufletele se vor uni cu trupurile transfigurate pentru contemplarea lui Dumnezeu.
    Ceea ce s-a descoperit prin proorocii poporului Israel s-a înfăptuit prin venirea si Învierea Lui Mesia-Hristos. El este Răscumpărătorul fiind Dumnezeu şi Om, care ne-a cuprins pe toţi în Sine si astfel a făcut posibilă învierea tuturor, prin Învierea Sa. El este începătorul învierii noastre, care a eliberat sufletele din locuinţa morţilor şi a deschis raiul pentru toţi. Cum şi în ce fel s-a făcut aceasta nu putem cunoaşte şi pătrunde nici cu microscopul nici cu telescopul, ci numai prin credinţa. Sf.  Ap. Pavel care spune clar că fără această credinţă toate sunt în zadar şi devin o zbatere inutilă. Învierea Mântuitorului ne dăruieşte certitudinea că viaţa va continua şi va fi mai adâncă în Acela care ne-a creat. De aceea Învierea Domnului este pentru noi mai mult decât o sărbătoare, este bucuria de a cunoaşte încă de aici viaţa de veci, prin Hristos şi împreună cu El.

    Iubiţi credincioşi,

    Chemarea Bisericii se adresează în ziua de astăzi tuturor neamurilor spunând: Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim în ea. Ne-a mai poruncit să iertăm totul, pentru Înviere, să ne imbrăţişăm pentru Adevăr. Nu există bucurie adevărată fără iertare deplină, sinceră şi curată, iar aceste două porunci, să ne bucurăm şi să iertăm sunt cheia trăirii aşa cum se cuvine a acestui mare şi luminos Praznic. Fără aceste două, adică bucuria şi iertarea, mărturisirea noastră că Hristos a înviat cu adevărat nu este o mărturisire adevărată şi nici răsplata din sufletele noastre nu va fi pe măsură.
    Rog pe Bunul Dumnezeu să vă dăruiască tot Harul Duhului Sfânt pentru a înţelege şi a trăi aşa cum se cuvine aceste zile de Sărbătoare, spre mântuirea noastră a tuturor, spre dobândirea vieţii veşnice, veselindu-ne şi cântând necontenit:

     Hristos a Înviat din morţi cu moartea pe moarte calcând şi celor din mormânturi Viaţă dăruindu-le!!!!
 
ARHIEPISCOP ŞI MITROPOLIT
VLASIE
Mitropolia Slatioara ©2007
 
XDigitalsSolutions