Ştiri
 
Pastorală la praznicul Naşterii Domnului - 2012
2013-01-06 16:41:51

PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

ÎN ANUL MÂNTUIRII 2012

 

 

VLASIE

 

DIN MILA LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP ŞI MITROPOLIT AL BISERICII ORTODOXE DE STIL VECHI DIN ROMÂNIA

 

CĂTRE SINODUL, CLERUL ŞI CREDINCIOŞII BISERICII NOASTRE

 

Iubiţi fraţi, fii şi fiice întru Hristos,

 

     Trăind marea Sărbătoare a Naşterii Domnului nostru lisus Hristos, sufletele noastre se îndreaptă să întâmpine pe Mântuitorul lumii. Naşterea Lui n-a fost o naştere oarecare, pentru că Dumnezeu însuşi este Cel care s-a întrupat şi s-a născut Om pe pământ.

     lată de ce venirea Domnului pe pământ este considerat cel mai mare evniment din istoria omenirii. Este în acelaşi timp şi Praznicul care aduce cea mai mare bucurie neamului omenesc, Sărbătoarea cea mai iubită şi cea mai încărcată de tradiţii şi obiceiuri, dar şi perioada cea mai frumoasă de peste an.

     Dar, pentru ca bucuria pe care o aduce Naşterea Domnului să fie deplină şi trăirea Praznicului să fie desăvârşită, este nevoie şi de hrană duhovnicească pentru a înţelege aşa cum se cuvine însemnătatea lui, poate chiar mai mult decât mângâierea trupească de care este însoţit. De aceea credem că ar fi de mare folos să căutăm să lămurim întruparea Domnului prin prisma Sfântului Apostol Pavel care le scria evreilor în epistola sa, la cap. 2: „Că nu firea îngerilor cândva a luat, ci sămânţa lui Avraam a luat".

     Două firi mai alese şi mai de cinste a tăcut Dumnezeu, adică cea îngerească şi cea omenească, după chipul şi asemănarea Sa, precum este scris în cartea Facerii, cap. 1. însă nu pentru trup ci din punct de vedere sufletesc este făcut omul după chipul lui Dumnezeu, care este Duh, după mărturia proorocului David: „Lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărâna sa se vor întoarce". Iar despre îngeri, tot proorocul David mărturiseşte: „Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi slugile Tale pară de foc". Să vedem acum pentru care gândire şi judecată a hotărât Dumnezeu să împrumute firea omenească şi nu cea îngerească, atunci când S-a întrupat pe pământ.

     În primul rând trebuie să ştim că nu toţi îngerii au căzut împreună cu Lucifer, în timp ce oamenii erau căzuţi toţi din cauza păcatului strămoşesc. Ne putem încredinţa de aceasta din pilda pe care o rosteşte Domnul în Sfânta Evanghelie : „Care om dintre voi având 100 de oi şi pierzând una dintr-însele, nu va lăsa cele 99 în pustie şi va merge după cea pierdută şi aflând-o, o pune pe umărul Său, bucurându-se?" (Luca, cap. 15). Omul acela se înţelege a fi Domnul Hristos, după cum este scris în Cartea Psalmilor :" Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa pînă seara". Iar cele 99 de oi se înţeleg a fi cele 9 cete de îngeri, pe care le-a lăsat Hristos în cer şi a venit pe pământ să caute oaia cea rătăcită, adică firea omenească, care era depărtată de Dumnezeu pentru păcat, lucru pe care l-a văzut cu ochii minţii împăratul David, când zice: „Rătăcit-am ca o oaie pierdută, caută pe robul Tău, căci poruncile Tale nu le-am uitat".

     Al doilea motiv pentru care a luat Dumnezeu firea omenească la întrupare, este că omul a greşit din slăbiciune, căci avînd trup în alcătuire , care lesne l-a plecat spre păcat.

     Omul greşeşte în faţa lui Dumnezeu din trei pricini : din slăbiciune, din neştiinţă şi din răutate. Păcatul din slăbiciune este împotriva lui Dumnezeu Tatăl, care este numit Atotputernic. Păcatul din neştiinţă este împotriva Fiului, care este chemat Înţelepciune sau Logos, iar păcatul din răutate este împotriva Duhului Sfânt care este numit bun. Iată de ce, dacă omul va greşi în faţa Iui Dumnezeu din slăbiciune sau neştiinţă, va fi mai lesne iertat, de se va pocăi, aşa cum se ruga Psalmistul: „Păcatele tinereţilor mele şi al neştiinţei mele, nu le pomeni Doamne". Iar cine greşeşte din pornirea cea rea împotriva Duhului Sfânt, omului acela nu-i iartă Dumnezeu lesne păcatul, fiind considerat hulire.

     A treia pricină pentru care a luat Domnul spre Sine firea omenească şi nu cea îngerească este că îngerul a greşit din proprie iniţiativă şi nesilit de nimeni, iar pe ticălosul om l-a înşelat şarpele, care a devenit astfel părtaş Ia păcatul strămoşilor noştri Adam şi Eva. Pentru că păcatele săvârşite de către om cu bunăvoinţă proprie sunt ale sale, iar cele tăcute din îndemnul altora este păcatul cel considerat străin.

     În sfârşit, al patrulea motiv al venirii pe pământ în fire omenească, este faptul că îngerul era mai de cinste decât omul, deci era dator să se ferească şi mai mult de păcat. Pentru că îngerii cei luminaţi sunt consideraţi stele, iar omul este putrejune, după cum este scris în cartea lui Iov: „Stelele (adică îngerii) sunt necurate înaintea Lui, cu atât mai mult omul fiind putrejune şi feciorul lui vierme".

 

Iubiţi credincioşi,

 

     Multe sunt aspectele teologice care ar trebui lămurite spre învăţătura noastră şi de aceea nu le putem trata pe toate odată. Nădăjduim că vom ajunge cu Darul lui Dumnezeu să mai putem şi în anul următor să vă adresăm smerit cuvânt de învăţătură, cum ar fi de exemplu cele patru motive pentru care S-a întrupat a doua Persoană a Sfintei Treimi şi nu alta. Iar pentru Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos care se prăznuieşete astăzi luminat de către întreaga Biserică Ortodoxă adevărată de pretutindeni, în ce chip S-a născut Fiul Iui Dumnezeu din Tată fără de mamă şi cum S-a întrupat din mamă fără de tată, nu trebuie iscodire, de vreme ce este Taina foarte mare, adâncă şi peste fire. Trebuie numai cu credinţă şi cu laude de cântări să ne închinăm Lui, ca unui Soare al dreptăţii ce a răsărit din pântecele Fecioarei, nouă celor ce şedeam întru întuneric şi în umbra morţii.

     Părinteşte vă îndemn, la ceas de mare Praznic de veselie, să păstraţi unitatea şi adevărul de credinţă, tară de care nu ne putem mântui. Să ne deschidem şi să ne curăţim inimile pentru a-L primi pe Hristos- Domnul Vieţii. Să ne întărim în creştineştile valori morale şi duhovniceşti ale neamului nostru românesc. Istoria ne-a dovedit cu prisosinţă că izvorul dăinuirii noastre a fost Mântuitorul Hristos, care astăzi S-a întrupat, şi Biserica Sa, întemeiată de EI prin propovăduirea apostolică pe vatra noastră străbună. Iar prezentul, pe care-l trăim în aceste vremuri grele şi tulburi pentru suflet, aşa cum a fost şi atunci când Dumnezeu S-a născut printre oameni, ne arată că nu poate exista o schimbare reală şi profundă a societăţii, tară schimbarea lăuntrică a omului.

 

     Rog pe bunul Dumnezeu să vă dăruiască tot ce vă doriţi mai bun dar şi ce vă este de folos, pentru a petrece creştineşte şi a vă bucura de aceste sfinte Sărbători de iarnă, acum şi întru mulţi şi fericiţi ani !

 

 

VLASIE

 

ARHIEPISCOP ŞI MITROPOLIT AL BOSV DIN ROMÂNIA

 

 

Mitropolia Slatioara ©2007
 
XDigitalsSolutions