SCURT   ISTORIC
Calendarul Gregorian  ------>   Persecutia  ------>   Hirotonia  ------>   Situatia Actuala
Istoricul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România
 

Persecuţia asupra susţinătorilor calendarului Iulian

 

O parte a clerului şi a credincioşilor din Biserica oficială s-au ridicat împotriva schimbării calendarului iulian, refuzând să urmeze calendarul gregorian şi să participe la slujbele săvârşite după noua rânduială. Astfel, mulţi clerici, monahi şi monahii au fost nevoiţi să-şi părăsească mănăstirea de metanie şi să se retragă în pustie. Ei şi-au făcut adăposturi în peşteri, în gropi acoperite, situate în locuri greu accesibile ştiute doar de puţin credincioşi. Existenţa lor reprezenta un factor de îngrijorare pentru stareţii mănăstirilor din împrejurimi, care ştiau că pot fi astfel influenţaţi şi ceilalţi călugări.

 

Pentru a înăbuşi revolta acestora, Biserica oficială a cerut sprijinul forţelor de ordine ale statului, acest fapt având ca urmare prigonirea şi chiar agresarea fizică violentă a celor care se opuneau hotărârilor Patriarhiei. Pe 15 decembrie 1924, clerici din Biserica oficială au însoţit patrulele de jandarmi, în căutarea celor plecaţi din mănăstiri cu scopul de a-i aresta. Monahii ascunşi au fost informaţi de către credincioşi despre venirea jandarmilor şi au părăsit chiliile din munţi, care au fost demolate, odată cu ele fiind distruse şi obiectele de cult şi icoanele.

 

Pe 12 februarie 1926 au fost arestaţi monahii Galaction, Paisie şi Veniamin, care-şi aveau adăpostul într-o mică peşteră de pe muntele Rus. Pe 16 septembrie 1927 a fost iniţiată o razie organizată de detaşamentele de jandarmi, cu sprijinul unor monahi de la mănăstirile Neamţ şi Secu, pe o perioadă de 30 de zile, pentru a-i aresta pe călugării ce se sălăşluiau în locul numit Pârâul Negru din Munţii Neamţului. În urma acestei acţiuni, au fost prinşi numai 7 călugări, care au fost bătuţi şi torturaţi. De asemenea, obiectele de cult au fost distruse sau confiscate. Toate aceste acţiuni erau urmate de o campanie de denigrare, justificată de dorinţa de a apăra autoritatea Bisericii oficiale şi de a minimaliza gravitatea inovaţiei introduse, care era numită îndreptare a calendarului.

 

Cu toate acestea, clericii şi credincioşii care se opuneau schimbării calendarului au luptat în continuare pentru a-şi păstra credinţa strămoşească. Ei au încercat să se organizeze şi să-şi construiască lăcaşuri de cult unde să poată săvârşi slujbele bisericeşti. Astfel, în comuna Vânători, judeţul Neamţ, în casa creştinilor Mihai şi Ioan Urzică, a fost construită prima Biserică în care se săvârşeau slujbele după calendarul iulian. În această perioadă, ieromonahul Glicherie devine conducătorul spiritual al clericilor calendarişti.

 

SF Ghlicherie  SF Glicherie 

Mitropolitul Glicherie (atunci ieromonah) arestat în urma evenimentelor de la Buhalniţa şi Piatra Neamţ 1936.

 

 

SF Glicherie

Mitropolitul Glicherie, în faţa bordeiului care i-a servit drept adăpost, în timpul domiciliului obligatoriu la Răchitoasa, Bărăgan, 1956.

 

În anii 1925 - 1926, aceştia încep să organizeze Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România, care urma calendarul iulian. Până în 1936, s-au construit aproximativ 40 de biserici, majoritatea dintre ele în Moldova. Patriarhul Miron a hotărât însă să ia măsuri drastice împotriva stiliştilor. El a ordonat ca toate bisericile de stil vechi să fie demolate şi trimis la închisoare orice cleric sau monah care refuza să se supună autorităţii sale. Călugării şi maicile au fost închişi în două mănăstiri unde au fost trataţi cu o barbarie de nedescris. Unii dintre ei, precum ieromonahul Pamvo, întemeietorul mănăstirii Dobru, judeţul Neamţ (care a fost demolatã şi reconstruită de 3 ori), au fost chiar omorâţi. În timpul distrugerii mănăstirii Cucova, judeţul Bacău, 5 mireni au fost aruncaţi în fântâna mănăstirii şi au murit înecaţi. Prin astfel de tactici, Patriarhia a vrut să pună capăt mişcării de rezistenţă religioasă din România.

 

Ieromonahul Glicherie a fost arestat în septembrie 1936 în timpul unei mari procesiuni la Piatra Neamţ şi dus sub pază la Bucureşti, unde a fost condamnat la moarte. El a fost salvat în chip minunat, Maica Domnului arătându-i-se în vis soţiei ministrului Justiţiei şi poruncind să intervină pe lângă soţul său pentru părintele Glicherie. La rugăminţile soţiei sale, ministrul a comutat pedeapsa şi părintele Glicherie a fost închis într-o mănăstire. În prigoana dintre anii 1935 - 1939, au fost arestaţi peste 130 de clerici şi monahi, împreună cu sute de credincioşi. Toate bisericile construite după 1924 au fost dărâmate, în afară de cele din localităţile Balş, judeţul Iaşi şi Slatina (Drăceni), judeţul Suceava. Aceasta din urmă a fost preluată cu forţa, ca o donaţie către Mitropolia Moldovei.

 

Credinciosii din Vanatori Neamt

Credincioşi din Vânători, Neamţ, adunaţi în faţa ruinelor Bisericii lor demolată de către Stat în 1936.

 

Odată cu izbucnirea celui de al doilea război mondial, în 1939, părintele Glicherie este eliberat şi, împreună cu fratele său de suferinţă, ierodiaconul David Bidaşcu, se refugiază în pădurile din munţii Moldovei. Aici, cei doi au dus o viaţă ascetică extrem de severă, în special pe timp de iarnă. După război, părintele Glicherie a organizat construirea de noi biserici, astfel că până în anul 1950 au fost reconstruite toate bisericile demolate înainte de război, ca şi mănăstirea Dobru. Între anii 1947 - 1948, a fost construită mănăstirea de călugări Slătioara, judeţul Suceava (unde funcţionează astăzi sediul Mitropoliei Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România), ca şi mănăstirile de maici Brădiţel - Neamţ şi Brădăţel - Suceava.

Mitropolia Slatioara ©2007
 
XDigitalsSolutions